SIMPOZION 2021 • VIZITE DE DOCUMENTARE

BISERICA DE LEMN „SFINȚII ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL”

DIN SATUL BULGARI, SĂLAJ

Documentarea vizuală a unei biserici de lemn din Sălaj a fost inclusă și de această dată între activitățile importante ale Simpozionului. Suntem interesați de locuri și lucruri care, cu mulți ani în urmă, constituiau centre sătești de interes, păstrătoare de valori și moșteniri religioase: bisericile și împrejurimile lor, despre acestea este vorba. Am ajuns în satul Bulgari într-o zi cu ploaie măruntă. Biserica ni s-a arătat imediat după intrarea în sat, pe stânga, pe drumul dinspre Domnin. Împreună cu grupul de artiști, eram nerăbdători să vedem cea mai veche biserică de lemn din Sălaj. Pentru a ajunge la ea, am trecut prin cimitirul vechi și am urcat mai multe scări, la capătul cărora, într-o poziție oblică, datorită vechimii și lipsei unei consolidări, se impunea răstignirea lui Iisus, datată 1883. M-am apropiat cu emoție de intrarea în biserică. Îmi făceam probleme că nu vom putea intra, deși, profesorul Ghiurco de la Domnin, ne spusese că biserica, de obicei, nu se închide.

Într-adevăr… biserica era deschisă. După ce ne-am familiarizat cu semiobscurul din interior, am început să deslușim detalii: iconostasul pictat și decorat cu chindeie țărănești, straiele preoțești atârnate pe un umeraș, masa altarului acoperită cu o față de masă, o ladă care conținea, probabil, fețe de masă și ștergare. Locul părea abandonat, ca și cum, dintr-un motiv imperativ, toți credincioșii, împreună cu preotul, ar fi fost nevoiți să părăsească în grabă biserica. Desigur, fără să mai închidă ușa. Ni s-a părut de neînțeles cum în cel mai vechi monument biserică de lemn din Sălaj poate intra oricine, oricând.

Sorin, colegul nostru grafician de la Cluj, a avut o reacție promptă: „Un loc ca și acesta, cum de nu este îngrijit, ocrotit și valorizat? Parcă nu este al nimănui. Oare nu am putea să intrăm în posesia acestei biserici, să o încadrăm într-un cub de sticlă, pentru ca apoi să fie restaurată și promovată? Nu știu dacă cubul de sticlă ar fi soluția potrivită, dar am înțeles ideea colegului nostru, aceea de a opri degradarea monumentului și de a „răspunde” cineva de tot ce se află în interior și primprejur. Prezența noastră aici, în primul rând, se referă la posibilitatea de a avea un contact direct cu lucrurile vechi, care prin trecerea și patina timpului au devenit parcă mai prețioase, relicve ale unor vremuri trecute.

Poate că soluția cea mai bună, de a păstra și valoriza un astfel de monument, a fost găsită de către pictorul Horia Bernea, fostul director al Muzeului Țăranului Român din București, prin instalarea unei biserici de lemn în interiorul muzeului. Chiar dacă această soluție, una de excepție, a fost pusă în practică, consider că replicarea demersului amintit nu este posibilă, iar soluția cea mai potrivită este conservarea in situ a lăcașului.

Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, aflată la o distanță de 20 km de Jibou, este atestată documentar din anul 1547 (chiar dacă dovezile nu sunt palpabile, dar pot fi într-adevăr plauzibile) și păstrează tiparul arhitectural consacrat în zonă, iar singura particularitate care o diferă de celelalte se referă la absida altarului, care este construită pe un plan semicircular. Cu siguranță, în timp, biserica originală a suferit modificări. Dintre acestea, amintim: adăugarea pridvorului de pe latura de sud și a clopotniței de deasupra pronaosului. De asemenea, o caracteristică a acestui monument este dată de tipologia decorului cioplit în formă de funie pe la latura de sud, care aici este foarte proeminent (se detașează mai bine de 15 cm față de bârna peretelui). Ușa de intrare este încadrată cu decoruri străbune constituite din motivul frânghiei, al rozetei și crucii înscrise în cunună. Pictura de început de secol XIX a lăcașului se încadrează în morfologia celorlalte biserici sălăjene, amprenta zugravului Ioan Prodan fiind recunoscută (tot el a pictat și biserica din Bîrsa aflată la o distanță de 5 km). Pictura iconostasului, cu friza apostolilor și cu icoanele împărătești, este mai veche decât pictura interioară, fiind datată 1775. 

În încheiere, ne exprimăm speranța că proprietarii acestei biserici (preotul paroh și/sau comunitatea locală) vor face tot posibilul pentru ca să păstreze edificiul în condiții foarte bune, iar dacă nu există interes în acest sens, să predea biserica protopopiatului de care aparțin.

Radu Șerban