SIMPOZION 2021 • TABĂRA DE CREAȚIE

TABĂRA DE CREAȚIE

GRĂDINA BOTANICĂ „VASILE FATI” DIN JIBOU, 23 AUGUST – 1 SEPTEMBRIE 2021

EDIȚIA A X-A

23 august – 1 septembrie 2021

Tema ediției: Rădăcini

Curator: Ioan GÎnscă

RĂDĂCINI
Four thirty-three

M-am născut și am crescut la bloc. Am copilărit într-un cartier comunist. Supraviețuirea printre betoane a fost suportabilă prin existența unei grădini botanice în oraș. Bunica dinspre tată locuia singură, într-o casă, în apropierea acesteia. Ani de zile a fost în posesia cheii de la intrarea din spate. O cheie mare, de aluminiu. O primeam de fiecare dată când îmi vizitam bunica în vacanța de vară. Îmi punea două sticle de lapte într-o sacoșă țesută de ea și mă trimitea să-i aduc apă de la izvorul din mijlocul grădinii botanice.

Dacă aș putea ridica toată grădina și să ți-o aduc, să o înfășori pe umerii tăi ca un kimono.

După patruzeci de ani primesc o altfel de cheie, pentru a intra într-o altă grădină botanică, de data aceasta împreună cu o mână de artiști. Vom descoperi împreună izvoare și mai ales rădăcini – amintiri din care ne hrănim o viață întreagă. De orice fel ar fi ele, rădăcinile fixează, asigură creșterea, susțin, se adaptează, rezistă, stabilesc legături, rezolvă probleme. Suntem dependenți de ele.

De la primii pași în grădină privesc în jos și îmi imaginez pământul transparent. Rotesc grădina. Rădăcinile sunt cele care cresc acum spre cer. Cu ajutorul „lentilelor” Wohlleben și Macfarlane văd o țesătură fascinantă – mii de fibre fungice suspendate între rădăcinile subțiri ale copacilor, legăturile lor prolifice care creează o pânză delicată, cel puțin la fel de complicată ca și cablurile ori fibrele întinse pe sub orașele noastre. Mai văd că, indiferent de vreme, copacii preferă să-şi trimită mesajele de la unul la altul prin intermediul rădăcinilor. Rădăcinile se întind până departe, depăşind adesea dublul diametrului coroanei. Se intersectează şi se întrepătrund cu extremităţile subterane ale vecinilor. Interacționează. Schimbă informaţii. Pâlcuri de filamente fungice unesc pe sub pământ copacii unii de alții și formează rețele interconectate cu vârste venerabile.

Știm prea puține detalii despre lucrurile ce se aștern sub picioarele noastre. Așa încât, posibilitatea ca rădăcinile grădinii prin care tocmai pășim să spună lucruri cu mult mai importante decât ceea ce s-a spus aici este foarte mare.

Nu pot decât să mă bucur și să ascult la maximum John Cage, „Four thirty-three”.

Ioan Gînscă,

curatorul ediției a X-a