SIMPOZION 2019 • ACTIVITĂȚI CONEXE • EXPUNERI

AUREL MEDVE
profesor

Născut în 19 octombrie 1950, la Năpradea (Sălaj).

Studii:

Absolvent al „Universităţii Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Biologie-Geografie, licenţiat în geografie, în anul 1973, şef de promoţie.

Activitatea profesională:

A lucrat ca profesor de geografie la şcolile generale din Gâlgău Almaşului şi Bălan (1973-1979), iar apoi la Şcoala din Năpradea până în anul 2019. În perioada 1975-1979 a fost director al şcolii din Bălan, iar în perioadele 1980-1989 şi 1991-2015 – director al şcolii din Năpradea.

Arii de interes:

Drumeţii şi explorări geografice cu elevii în orizontul local şi expediţii şcolare în zone montane (23 de expediţii cu echipajul „Samus 2000”, cu rezultate excepţionale în concursul naţional „Expediţiile Cutezătorii”, singurul echipaj din ţară deţinător al trofeelor Busola de aur, de argint şi de bronz); cunoaşterea şi ocrotirea naturii, fotografia.

Lucrări publicate:

Autor sau coautor a 11 cărţi: Medve A., (1996), Fascinaţia muntelui, drumeţii şi expediţii şcolare montane, 95 pag., CCD şi ATŞ Sălaj, Zalău; Medve A., (1997), Fascinaţia muntelui, drumeţii şi expediţii şcolare montane, 145 pag., Editura Lekton, Zalău; Medve A., (2002), Năpradea – locuri, oameni, fapte (monografia comunei), 172 pag.,  Editura Silvania, Zalău; Medve, A. (2004), Pe urmele unor legende din Carpaţi, 170 pag., Editura Silvania, Zalău; Medve A., Medve M., Căţănaş S., (2005), Poezii, cântece şi reflecţii despre munte, Ora şcolii, Buletin informativ nr. 14/2004-2005, 124 pag., ISJ-CCD, Zalău; Medve A., (2006), Fragmente de jurnal, 136 pag., ISJ Sălaj, Zalău; Medve A. (2006), Dor de munte, 288 pag., Editura Dacia Porolissensis, Zalău; Medve, A., Rodina V., Porumb V., Damşa C., Damşa I., (2006), Năpradea din sufletul meu (Contribuţii la monografia satului), 135 pag., Editura Silvania, Zalău; Abrudan A., Medve A., (2008), Ghidul ariilor protejate din judeţul Sălaj, 215 pag., Editura Şcoala Noastră, Zalău; Medve A., Daroczi I., Coste G., (2011), Obiective turistice în nord-estul judeţului Sălaj, 281 pag., Editura Şcoala Noastră, Zalău; Medve A., Goja L.P., (2012), Comori ale naturii în orizontul local al comunei Năpradea, 140 pag., Editura Şcoala Noastră, Zalău; Medve A., (2017), Monografia şcolii din Năpradea, 654 pag., Editura Şcoala Noastră, Zalău.

Contact:

Tel. 0745937976

E-mail aurelmedve2000@gmail.com

COMORI ALE NATURII ÎN CULMEA PRISNELULUI

Privind spre est, din Grădina Botanică „Vasile Fati”, în faţă se înalţă piramida inconfundabilă a Piscuiului Ronei, din extremitatea sudică a unei culmi alungită pe circa 20 km, până în Vârful Prisnel. Ca subdiviziune a Depresiunii Transilvaniei, Culmea Prisnelului este tratată fie ca parte componentă a „Jugului Intracarpatic”, fie ca parte integrantă a Podişului Purcăreţ – Boiu Mare, respectiv ca fiind extremitatea vestică a acestuia. Caracteristic pentru culmea unitară ce mărgineşte spre est Depresiunea  Guruslăului / Depresiunea Jiboului este relieful structural, cu numeroase creste şi suprafeţe structurale, determinate de straturile monoclinale de gresii şi calcare paleogene, în special „Gresia de Racoţi” şi „Calcarul de Cozla”. Altitudinile în această culme, alungită de la nord la sud, cresc de la 419 m în Piscuiul Ronei, la 555 m în vârful Cărămida, ajungând la 661 m în Prisnelul Văraiului. 

Diversitatea petrografică şi morfo-structurală a generat un microrelief variat, identificat în mai multe geomorfosituri (forme/microforme de relief care au căpătat în timp valoare peisagistică, ştiinţifică, economică sau istorică, datorită percepţiei umane). Cele mai cunoscute geomorfosituri din Culmea Prisnelului sunt: Piscuiul Ronei/Dealul Rákóczi, Pietrele „Moşu şi Baba”, Râpa Strâminoasa, Dealul Cărămida, Avenul de la Gura Cerului, Stanu Cozlii, Ţâpleul, Platoul carstic Mestechinel / Mestecănel, Vârful Prisnel şi Cornu Pleş.

Culmea Prisnelului are o floră bogată şi variată, specifică zonelor cu gipsuri şi calcare, care încântă privirile celor care se încumetă să o parcurgă în perioada februarie-octombrie. În această culme au fost identificate 11 endemite (sorb – Sorbus danubialis, omag – Aconitum moldavicum,  breabăn – Cardamine glanduligera, brânduşa de toamnă – Crocus banaticus, spânz – Helleborus purpurascens, iarbă – Sesleria heufleriana, brustur negru – Symphytum cordatum, cimbrişor – Thymus comosus, toporaşi – Viola jooi, sipica – Scabiosa columbaria, miliţea – Silene nutans) şi 23 de plante rare şi remarcabile (Galium abaujense, Elymus hispidus ssp. barbulatus, stânjenel de stepă – Iris graminea, Melampyrum barbatum, albăstriţa – Centaurea rocheliana, genţiană – Gentianopsis ciliata, stânjenel de munte – Iris pumila, Sedum album, cuibuşor – Neotia nidus-avis, căpşunica – Cephalanthera damasonium, dubravnic – Mellitis melissophyllum, mătrăguna – Atropa belladona, băluşca – Ornithogalum pyramidale, genţiană – Gentiana cruciata, năvalnic – Asplenium scolopendium, măcieş – Rosa tomentosa, struna cocoşului – Cerastium sylvaticum, iarba neagră – Calluna vulgaris, ghiocei – Galanthus nivalis, călugăr – Erytronium dens-canis, crinul de pădure – Lilium martagon, feriga – Oreopteris limbosperma şi feriga – Matteuccia struthiopteris).

Culmea a fost propusă ca arie protejată de interes comunitar „Natura 2000”.

prof. Aurel Medve