SIMPOZION 2019 • ACTIVITĂȚI CONEXE • EXPUNERI
GYÖRFI-DEÁK GYÖRGY
profesor, bibliotecar
Studii:
A absolvit cursurile Facultăţii de Fizică a Universităţii din Timişoara în 1988. Studii postuniversitare de biblioteconomie
(1994-1995).
Activitate profesională:
A lucrat ca profesor de fizică şi chimie în satul Drighiu, comuna Halmăşd, judeţul Sălaj, de unde s-a transferat la Biblioteca Judeţeană „Ioniţă Scipione Bădescu” din Zalău. În prezent, este bibliotecar la Biblioteca Orăşenească Jibou. Între anii 1998-1999 a fost inspector de specialitate la Inspectoratul pentru Cultură Sălaj. A predat fizică şi alte materii la ambele licee din Jibou.
Arii de interes:
Literatură (originală şi traduceri), benzi desenate, popularizarea ştiinţei şi tehnicii, grafică, fotografie, origami.
Cărţi publicate:
Enciclopedia lumii lui J. R. R. Tolkien (coordonator Robert Lazu, 2007), Curiozităţi sălăjene (2010), Techergheli sălăjene (2013), Trilogia franciscană (2014), Însemnări sălăjene (2015), Marea şi eterna dragoste: ştiinţificţiuni şi alte voioşii (2015), Fizica hârtiei (2017).
Colaborări cu artişti: Sandu Florea (scenarist), Rusz Lívia (traducător), Dodo Niţă, Kiss Ferenc (istoria genului).
A tradus din literatura maghiară în limba română diferite scrieri ale lui Ady Endre, Babits Mihály, Beke György, Csáth Géza, Haugh Béla, Jósika Miklós, Mandics György, M. Veress Zsuzsanna, Nyírő József, Ráth-Végh István, Tamási Áron, Wass Albert, Weöres Sándor şi alţii. Împreună cu Simone Györfi a tradus în maghiară din scrierile lui Duşan Baiski, Ovidiu Bufnilă, Mircea Cărbunaru, Constantin Cozmiuc, Dorin Davideanu, Cătălin Ionescu, Lucian Ionică, Marcel Luca, Liviu Radu şi alţii.
Membru în asociaţii profesionale:
Asociaţia Scriitorilor din Judeţul Sălaj;
Cenaclul science-fiction „H. G. Wells” Timişoara.
Premii:
Premiul Colin 2014 pentru non-ficţiune („Tolkien cel veşnic verde” din „Trilogia franciscană”).
Pasiuni:
Cititul, desenatul, origami, meşteritul, experimentele distractive, drumeţiile, fotografiatul.
Contact:
0735 956 880
JIBOUL NECUNOSCUT
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, Jiboul a avut o economie agrară.
Baronul Wesselényi Miklós junior a călătorit în Austria, Germania, Franţa şi Anglia (1821-1822), unde a văzut cum motoarele cu aburi mişcă vapoare uriaşe. Întors acasă, a achiziţionat maşini agricole ca să mărească productivitatea şi să uşureze munca ţăranilor. A înfiinţat o şcoală profesională, unde i-a pregătit pe tineri pentru a putea administra moşiile în mod progresist.
Practic, industrializarea Jiboului a început deodată cu construirea căii ferate. Ea a devenit linia principală a Sălajului: vine pe Valea Someşului din Dej, trece prin Zalău şi Sărmăşag către Oradea, Carei şi Satu Mare. Oraşul de pe Someş a fost ales ca nod de cale ferată, deoarece dispunea atât de apa râului, cât şi de cărbunele extras din minele de la Lupoaia şi Surduc. S-au construit patru poduri: la Dej, Ciocmani, Valea Agrijului, Ulmeni. Linia a fost inaugurată la 1 octombrie 1890 şi a fost un eveniment relatat în presa sălăjeană. Ea a fost continuată de compania feroviară Szamosthaler către Baia Mare, tronson finalizat în 1899.
În localitate s-a stabilit o importantă comunitate de evrei din Galiţia. Construcţia de case şi cererea de material lemnos au determinat apariţia fabricii de cherestea de la poalele dealului Ciglentir. Ea a schimbat denumirea Pârâului Sărat, care curge dinspre Popeni, în Pârâul Firiza.
O altă fabrică a fost construită în 1886, pe drumul către Şoimuş, de inginerul Puskás Tivadar („Theodore”). El a lucrat în America pentru Thomas Alva Edison şi apoi a pus în funcţiune reţelele telefonice din Paris şi Budapesta. Convins că în Jibou se află un mare zăcământ de petrol, a pus în funcţiune trei sonde extractive. Le-a botezat după fiicele sale: Marianne, Bébé şi May. La începutul anului 1886, ele au produs o cantitate de 400 litri, 135 litri, respectiv 55 litri pe zi. Din ozokerit s-au fabricat lumânări ieftine, dar ele nu s-au mai vândut după introducerea iluminatului electric.
Laurenţiu Bran a fost preot greco-catolic în Aluniş. În literatură a devenit cunoscut pentru traducerea în limba maghiară şi editarea poeziilor lui Mihai Eminescu. A redactat şi a tipărit săptămânalul românesc „Sălajul”, apărut întâi în Jibou, iar apoi la Zalău. A publicat şi în gazeta maghiară „Zsibóvidéki Hirlap”, care a apărut vreme de patru ani, în perioada 10 august 1911 – 2 august 1914, tipărită de echipa redactor-şef Fejes Lajos şi redactor Brandt Viktor.
În 26 mai 1919, marea comună urbană Jibău i-a primit pe Regele Ferdinand şi pe Regina Maria. Primirea a avut loc în gara veche, cea din capătul „Deltei”, „în salonul de recepţie decorat cu multe covoare preţioase” (Emil Stoian şi Sebastian Măluşelu). Alături de prefectul George Pop de Oarţa (1865-1933), a participat fostul prim-notar judeţean, subprefectul Dr. Octavian Felecan, ulterior prefect al judeţului Turda şi generalul Ioan Boeriu (1859-1949), căruia, în 11 noiembrie 1918, împăratul Carol I al Austriei îi oferise gradul de mareşal. Se pare că la eveniment a participat şi fata lui Gheorghe Pop de Băseşti, Elena, măritată Hossu-Longin (1862-1940).
În „Însemnări zilnice”, suverana nu şi-a notat mare lucru despre vizita în Jibou: „La Jibou şi Dej aceleaşi primiri, la gară, s-au repetat cu unele variaţii, excepţie făcând costumele naţionale”. Totuşi, n-a uitat de exponatele medievale văzute şi, în vara anului 1924, l-a trimis înapoi pe criticul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaş pentru a achiziționa „parte dintre frumoasele costume ale contesei Wesselényi, îndepărtată pretinsă rudă a Reginei Maria”.
Györfi-Deák György
