SIMPOZION 2023 • VIZITE DE DOCUMENTARE
RUINELE BISERICII MĂNĂSTIRII BENEDICTINE DE LA CHEUD
Situl arheologic Mănăstirea Benedictină (cod RAN: 142 195.02; cod LMI: Sj-II-m-B 05036) se află la 2 km N-NV de satul Cheud (comuna Năpradea), la 1 km spre sud de hotarul cu judeţul Maramureş, în amonte de Strâmtorile Someşului, la 10-15 minute spre est de DJ 108 E, pe o mică terasă, cu pădure de gorun, la circa 275 m altitudine, la poalele vestice ale Dealului Cetate, în vârful căruia se află urmele unei cetăţi dacice, peste care, după 1000 de ani, s-a amenajat, din lemn şi pământ, „Cetatea Aurită” (Aranyos). Nu se cunosc informaţii detaliate despre începuturile construcţiei cu ziduri de piatră, prima atestare documentară despre acest obiectiv fiind de la anul 1256. Este un monument de tip biserică-sală, dominată de un turn masiv către apus. În vecinătatea ruinelor bisericii medievale, chiar lângă drumul dintre Cheud şi Chelinţa, au fost identificate urmele a două aşezări, una din Epoca Latene şi o alta din sec. VII-IX.
De-a lungul timpului s-a făcut confuzie între Mănăstirea Benedictină şi Cetatea Aranyos. Multă lume mai crede, conform tradiţiei locale, că Cetatea Aranyos (Cetatea Aurită), cunoscută şi sub numele de Cetatea Cheudului sau Cetatea lui Pintea Viteazul, este situată la poalele Dealului Cetate, acolo unde se păstrează ruine ale unor ziduri falnice.
Astăzi, din fosta mănăstire se mai păstrează (în ruină) câteva fragmente de ziduri groase de circa 1 m şi înalte de 4-8 m. Cu prilejul săpăturilor arheologice din vara anului 1989 s-a descoperit un capitel gotic de coloană angajată, decorat cu două rânduri de frunze de stejar, recuperat de la Muzeul de Istorie din Baia Mare şi păstrat în curtea Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău.
În secolul al XIX-lea, Bunyitai Vince, eronat, a considerat că ruinele ar fi ale Abaţiei Margareta de pe Meseş. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, istoricul de artă Virgil Vătăşianu a apreciat că aici se află cele mai vechi dovezi ale goticului în Transilvania. Cu prilejul cercetărilor arheologice efectuate între anii 1987-1989 de către Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară Bucureşti, sub coordonarea cercetătorului ştiinţific Sergiu Iosipescu, în colaborare cu Muzeul de Istorie şi Arheologie din Baia Mare, au fost descoperite şi câteva morminte legate de acest mediu monastic.
Un document de la 1256 atesta funcţionarea unei vămi, la Aranyos, pentru transportul sării de la Ocnele Dejului pe râul Someş care curgea în vecinătatea mănăstirii. Posesiunea a fost smulsă din patrimoniul mănăstirii Sf. Benedict de pe râul Gran/Hron din Slovacia. Mai apoi, posesiunea a intrat sub stăpânirea neamului Gutkeled.
Planul Bisericii Benedictine de la Cheud este considerat o raritate, sau poate un unicat. Se presupune că zidurile (cele mai înalte) din partea vestică a bisericii făceau parte dintr-un impresionant turn de clopotniţă, iar biserica propriu-zisă avea doar o încăpere, în colţul sud-estic având, probabil, sacristia. Zidurile, ce aveau grosimi de 1-1,3m, au fost construite predominant din bolovani neşlefuiţi de şisturi cristaline, dintr-o carieră mică de la est de mănăstire, iar elementele decorative (coloană angajată cu baza octogonală, o consolă de boltă decorată cu frunze de gorun, un brâu profilat) au fost făcute din gresie calcaroasă de la Aluniş. Se mai văd urmele unor grinzi care susţineau tavanul bisericii. Tavanul era boltit în cruce.
prof. Aurel MEDVE
SIMPOZION 2023 • VIZITE DE DOCUMENTARE
„COLONIA PICTORILOR” ÎNTRE CONTINUITATE ȘI REFORMULARE ÎN ACTUALITATE
„Colonia Pictorilor” este amplasată pe un teren în suprafață de 13.417 mp, aşezământul fiind format din spaţii de creaţie organizate în cinci corpuri de clădire, construite în anii 1900, 1910-1911, 1968, precum şi o clădire contemporană, proiectată şi construită în anul 2012, denumită Punct de documentare şi comunicare vizuală. Se află pe Lista monumentelor istorice din 2010, la poziţia 194, înscris cu codul MM-II-a-A-04494.
Acest aşezământ artistic a fost fondat în 1898, la iniţiativa pictorului şi pedagogului maramureşean Hollósy Simon (1857-1918), prin Hotărârea Primăriei oraşului Baia Mare din 27 martie din 1898, „pentru instituirea unei colonii de pictură permanentă la Baia Mare”. Atunci, municipalitatea, reprezentată de primarul Oliver Thurmann, a decis construirea unui număr de opt ateliere, câte unul pentru fiecare din semnatarii scrisorii adresate Consiliului oraşului Baia Mare: Hollósy Simon, Ferenczy Károly, Grünwald Béla, Thorma János, Réti István, Glatz Oszkár, Csók István, Horthy Béla. Demersul nu a fost finalizat imediat, în evoluţia edilitară existând mai multe etape, fiecare dintre acestea concretizându-se prin anumite construcţii care alcătuiesc astăzi patrimoniul a ceea ce se numeşte „Colonia Pictorilor” Baia Mare.
Astfel, în anul 1900 s-a finalizat clădirea care adăpostea două ateliere, pe un teren mlăştinos de pe malul râului Săsar, proprietate a oraşului, zona nefiind sistematizată la acea dată. Atelierele au fost închiriate de Consiliul oraşului lui Réti István și Grünwald Béla. În anii 1910 şi 1911, în aceeaşi zonă, municipalitatea construieşte două noi imobile, în baza proiectelor arhitecţilor maghiari Balint şi Jambor. Cele două clădiri (o școală de pictură şi un corp de clădire cu ateliere) au fost finalizate în primăvara anului 1911. Clădirea şcolii era compusă dintr-o sală de expoziţii, iluminată din partea superioară printr-un acoperiş din sticlă (8×14 m), şi din două ateliere. Cealaltă clădire, cu parter şi etaj, cuprindea patru ateliere, câte o cameră şi dependinţe. În acelaşi an s-a oficializat din punct de vedere juridic existenţa Şcolii şi Coloniei de la Baia Mare, prin înfiinţarea Societăţii Pictorilor Băimăreni.
O altă etapă în evoluţia zestrei edilitare a coloniei s-a derulat după anul 1968, când au fost proiectate şi s-au construit două noi corpuri de clădire (P şi P+1), cu șase ateliere de creaţie pentru Galeriile de Artă ale Fondului Plastic Baia Mare.
Vreme de un secol, aici au activat, temporar sau permanent, peste 3.000 de artişti plastici din Anglia, Austria, Cehia, Croaţia, Elveţia, Franţa, Germania, India, Italia, Norvegia, Olanda, Polonia, România, Rusia, SUA, Slovacia, Spania, Suedia, Ucraina, Ungaria, Iugoslavia. Într-o cronologie propusă de dr. Tiberiu Alexa (1993), directorul Muzeului Judeţean de Artă din Baia Mare, „Centrul Artistic Baia Mare a parcurs trei etape distincte: faza afirmării (1896-1918), faza dezvoltării (1919-1950) şi faza diversificării (1951-prezent), marcând apariţia unor noi forme instituţionale, dar şi prezenţa actelor şi faptelor istorice petrecute în acest domeniu al artelor plastice. Astfel, organisme specializate au acoperit, de-a lungul timpului, toate domeniile specifice ale vieţii artistice: învăţământul, producţia artistică propriu-zisă, circulaţia şi consumul public, practicile de achiziţionare şi colecţionare, dar şi cercetarea ştiinţifică şi valorificarea patrimoniului artistic istorizat”.
Prin proiectul de reabilitare desfășurat în perioada cuprinsă între anii 2015-2017, Centrul de Artă Contemporană „Colonia Pictorilor” propune azi o multifuncționalitate a spațiilor, astfel încât ele să poată găzdui cursuri și activități de creație, conferințe, activități culturale actuale de amploare. O parte din cele 28 de rezidențe pentru artiști fac parte dintr-un proiect de schimburi, în cadrul căruia spațiul „Coloniei Pictorilor” se va dinamiza și va recăpăta dimensiunea europeană. Prin sistematizarea pe verticală a spațiului exterior, foarte generos și cu o vegetație păstrată foarte bine pentru zona centrală a orașului se pune în valoare contrastul dintre cele șase edificii din incintă și elementul natural cu aspect de parc. Funcțiunea de galerie de artă este optimizată, spațiu imperios necesar pentru un centru artistic cu o asemenea istorie.
Acest sit cultural reprezintă comunitatea ce se identifică şi participă pentru definirea lui. Altfel spus, Centrul de Artă Contemporană „Colonia Pictorilor” devine un dispozitiv puternic, prin care breasla artistică băimăreană produce şi scoate la vedere identitatea proprie. Acest spaţiu astfel gândit şi creat este pe de o parte o oglindă a breslei artistice, un loc de ospitalitate, o interfaţă, permiţând turiştilor să cunoască acest specific local, cu caracter internaţional.
Finanțarea acestui proiect a fost asigurată integral din bugetul local al Municipiului Baia Mare, în valoare de aproximativ 3.200.000 euro. Municipiul Baia Mare a recuperat investiţia realizată de la bugetul local, graţie proiectului de finanţare Regio, „Valorizarea patrimoniului cultural, prin restaurarea şi reabilitarea Coloniei Pictorilor”, prin contribuţia Uniunii Europene, prin contractul de finanţare nr. 3466 / 11.12.2018.
Laura GHINEA,
președinte UAP, Filiala Baia Mare
SIMPOZION 2023 • VIZITE DE DOCUMENTARE
CENTRUL ARTISTIC BAIA MARE*
Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” colecționează, conservă, cercetează și expune creația artistică produsă în Centrul Artistic Baia Mare începând din 1896 și până în prezent. Patrimoniul instituției cuprinde lucrări de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă și fotografie de artă create aici de peste 3.000 de artişti vizuali din România şi din spaţiul internațional (Ungaria, Germania, Polonia, Austria, Rusia, Elveția, Serbia, Slovacia, Croația, Slovenia, iar mai recent din Argentina, Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Olanda, Italia etc.).
Unic la nivel național datorită caracterului colecțiilor sale, muzeul evidențiază activitatea Centrului Artistic, fondat în 1896 sub patronajul și mentoratul didactic al pictorului și pedagogului Hollósy Simon. Această activitate artistică a fost continuată cu vitalitate neîntreruptă până astăzi. Dintre toate celelalte colonii artistice europene născute în secolul al XIX-lea, cea de la Baia Mare este singura care, vieţuind activ până astăzi, conectează simbolic prezentul secolului al XXI-lea la spiritul şi idealurile intelectuale ale anilor 1880-1900. Sosiți la Baia Mare pentru a exersa deprinderea tainelor creaţiei de la cel mai desăvârşit maestru al artei – „natura” – conform credoului enunţat de Hollósy, artiștii activi aici au participat la prestigioase expoziţii internaţionale, fiind distinşi cu cele mai mari premii.
În scurt timp, două mari tendințe se conturează la Baia Mare: una tradiționalistă, care, în cea mai mare parte, este rezultatul seducției exercitate de caracteristicile pitorescului peisajului, dorinței de redare a acestuia în cheia curentelor și mișcărilor artistice deja consacrate, și una novatoare, datorată în principal influențelor avangardei europene, a contribuției artiștilor veniți din marile centre artistice cuprinse de efervescența schimbărilor propuse în principal de postimpresionism, fauvism, constructivism sau expresionism, la Baia Mare formulele avangardei exercitându-se în amestec inovator. Aici şi-au modelat personalitatea şi capacităţile creatoare artişti care au ajuns la notorietate internaţională în pragul începutului de secol XX.
Muzeul Judeţean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare” deține în colecțiile sale aproximativ 4.500 de artefacte și un bogat fond documentar (documente, fotografii, cataloage, tipărituri, clișee, medalistică, grafică). Pe lângă lucrările semnate de artiştii care au activat în cadrul Centrului Artistic Baia Mare (o majoritate covârșitoare de circa 95%), instituția deține valoroase piese de artă modernă şi contemporană românească, precum şi câteva lucrări ce ilustrează arta europeană din secolele XVIII-XX.
Clădirea în care funcţionează muzeul (începând din 1984) a fost ridicată în 1748 și a servit drept sediu al Oficiului Salinar Maramureș, iar la finalul secolului al XX-lea a trecut în proprietatea avocatului Teofil Dragoș.
* Text preluat din pagina de deschidere a site-ului muzeului.
