SIMPOZION 2022 • EXPOZIȚIA EDIȚIEI

ZECE ZILE LA ACEEAȘI MASĂ

Ce este o tabără de creație? O întrunire a unor artiști plastici cu viziuni diferite, cu abordări și tehnici diferite, fiecare cu propria-i sensibilitate și simțire, care-și schimbă opiniile referitoare la artă și viață. Am participat la multe astfel de întruniri, dar pot spune că niciunde nu m-am simțit atât de încântat precum în tabăra de la Jibou. În primul rând, pentru că locul ales (Grădina Botanică din Jibou) este un adevărat Eden. În al doilea rând, pentru că ospitalitatea sălăjenilor și condițiile de locuire au fost peste așteptări. Nu în ultimul rând, a fost o tabără ideală, unde șase artiști ne-am adunat într-o fraternitate autentică: am discutat, am creat și am mâncat împreună. Pentru mine, asta a fost un balsam, o vindecare, pentru că înțelepciunea, determinarea și exigențele artistice ale celui care a întemeiat și a condus tabăra, pictorul Radu Șerban, sălăjean el însuși, au fost unele cum rar întâlnești. Am fost prezenți aici șase artiști care am petrecut cele zece zile într-o fraternitate care nu ține de vârstă și o să mă refer pe scurt la fiecare participant:

FLORIN GHERASIM

Gestul lui Florin Gherasim în Tabăra de Pictură de la Jibou este un exercițiu sufletesc. A conlucrat cu copiii abandonați, a adus lut pregătit, moale, pentru ca împreună să se minuneze, ca, presând frunze verzi în acest lut, acestea să rămână încastrate timp îndelungat așa cum, în sufletul acestor copii fără iubire de mamă, există un labirint de absențe. Florin Gherasim a avut simțul părintesc, pedagogic, necesar ca acești copii să se simtă colegii noștri: ei au primit diplome de participare, la fel ca noi, artiștii. Tot el a realizat și o prezentare referitoare la istoria Palatului Bánffy, construit de această familie, care de mulți ani adăpostește o colecție impresionantă de obiecte de artă la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

KANCSURA ISTVÁN

Gil Turculeț, pictor ceramist și restaurator, m-a propus pentru Tabăra de Pictură de la Jibou. Pictorul Radu Șerban, cel care a întemeiat și coordonează această Tabără, m-a acceptat, Gil m-a dus la Jibou, aș spune chiar în Paradis, în Grădina Botanică. Lângă castelul și grajdurile grofului Wesselényi ne uimește o seră sferică din sticlă, unde trăiesc în bucurie infinite plante, flori și chiar broaște țestoase. Zece zile de întâlnire cu natura, colegii, stând la aceeași masă: lecție omenească. Uneori, la masă, mi s-a cerut sarea. alteori, eu l-am servit pe cel de lângă mine. A fost înțelegere între noi. Domnul Mirel Matyas a realizat o prezentare cu proiecții ale bisericilor de lemn din Sălaj și ale celor protestante. Doamna Livia Drăgoi, istoric de artă, împreună cu Florin Gherasim au prezentat Palatul Bánffy. Un alt ghid cu pasiune, Dan Culic, ne-a plimbat prin locurile pe unde au trecut romanii, lăsând urme păstrate la Porolissum. La terminarea Taberei am expus lucrările pe zidurile rănite, răbdătoare ale fostelor grajduri. La vernisaj am primit o diplomă de participare, împreună cu copiii care au participat la atelierul de ceramică. Noaptea, un disc roșu de foc, enorm, luminând, se rostogolea pe spinările blânde ale dealurilor din Sălaj… și eu mă rostogoleam.

ADRIAN RAUCA

Acest tânăr artist, care a preferat lucrul în natură, pare mai independent față de motivul din natură de la care pornește: un deal, un copac, o cărare. Atunci când lucrează, temperamentul său trăitor începe cu straturi neașteptat de colorate, care, prin multe suprapuneri, menține temperatura pastei în câmpuri colorate saturate, în depozite care se restaurează reciproc. Rezultatul: întâlnim o imagine pictată care emană lumină în surdină. Cum ar fi ca artistul cu aceste posibilități să abordeze fizionomii?

RADU ȘERBAN

Atunci când lăuntricul, moștenirile sufletești și talentul cultivat stau împreună pe masa pictorului, numai un fior al omului străbun poate alimenta nonconformismul sufletesc care face un fel de pariu între spusul și nespusul reprezentării. Formulările lui picturale poartă în ele, în același timp, un risc și o provocare. Calmul inclusiv al imaginilor este un ritual al așteptării. Imaginile pictorului ne îndeamnă să bănuim împăcare, nu indiferență. Toate imaginile pictate fac parte dintr-o infinită curgere a lumii, atmosfera este mereu alta, altă lumină, toate senine, blânde. De fapt, sunt materia primă pentru uimirea cea de toate zilele. Lirismul său este o recompensă pentru omul uimit. Aceste întinderi tind spre o lume ideală. Chiar și curcubeul, uneori, are politețe față de monocromie… pentru ca mesajul să fie autonom. Este vorba despre un fel subtil de prezență prin absență! Ferestrele pictorului rămân deschise mereu pentru ziua de mâine.

GIL TURCULEȚ

Pictor, ceramist, restaurator. El m-a propus pentru Tabăra de Creație de la Jibou. Cu elan și spontaneitate, folosind un limbaj

potrivit temperamentului său, lucrând în culori de ulei, în contact direct cu natura, obișnuit cu un fel de „vizor intuitiv” pe care-l plimbă din ochi peste cele văzute, găsește compoziția, decupajul potrivit. Un fel de „acupunctură” între motivul din natură și

simțirea omenească. Practică aproape uitată! Ne pune în încurcătură, ne face să avem sentimentul de trădare, noi, cei care

cântărim conceptual. Astfel, Gil își păstrează echilibrul, pacea sufletească.

SERGE VASILENDIUC

Colegul nostru din Polonia – care este de origine română – folosește instrumente tehnice diferite, pregătește suprafețe cu multe intervenții, în care uneori invită și semne cunoscute, elemente vegetale, frunze sau trimiteri la arhitectură, urmărind efecte cromatice complexe, în care nuanțele au rolul determinant. Elementele din natură se înghesuie pe pânzele lui și se lasă colorate. Astfel avem

de a face cu un spectacol cromatic fascinant, în ritmuri aleatorii.

Kancsura István,

curatorul ediției