Ediția a XI-a: 9-19 august 2022 (ediție în desfășurare)
ARTIȘTI PARTICIPANȚI:
Florin Gherasim, Cluj-Napoca, (foto/ceramică) Kancsura Ștefan, Cluj-Napoca, (pictură) | Marcel Muntean, Cluj-Napoca, (pictură) | Adrian Rauca, Cluj-Napoca, (pictură) | Radu Șerban, Cluj-Napoca, (pictură) | Gil Turculeț, Cluj-Napoca, (pictură) | Serge Vasilendiuc, Polonia, (pictură)
CURATORUL EDIȚIEI: Ștefan Kanscura
TEMA EDIȚIEI: Despre Natură
Firul de iarbă, copacul, frunza, floarea, fructul, sămânța
La fereastra mea, apar tainic primulele, câte un mănunchi de vietăți, diferit colorate, respirând identic, albe, galbene, roz, violet, roșu închis, toate purtând în mijlocul lor, în simetria lor, în duhul lor lumină – mici coruri bizantine, cântând melodia, solia viului…
Privindu-le, uimit, admirând puritatea lor, simt că ele sunt copiii Cuiva, că au Părinți, mă simt înrudit cu ele, dar departe de puritatea și de ascultarea lor.
„Noi, florile, noi vă iubim, înțelegem limba tuturora, mâncăm împreună cu pomii fructiferi, acum când natura este în sarcină, chiar acum renaștem! Să vă gândiți de unde venim! Gândiți-vă la cel care ne trimite la fereastra regnului omenesc!”
Plantele se hrănesc, cresc, se reproduc, se mișcă, au simțire.
Privesc, și văd, cum cade o frunză, frunza și-a făcut datoria, la anu’, renaște ascultând de legile universale.
O frunză de sus venind, se întâlnește, se așează pe o altă frunză, se îmbrățișează, cad în continuare împreună…
Tainic se nasc, trăiesc și mor… vin din Năframa cerului, cad în pântecul primitor al Mamei pământ.
Natura, de mii de ani, ne oferă o lege pentru învățare …
Mă gândesc la destinul oamenilor… de necuprins, taina nașterii și taina morții – mă cuprinde o liniște – și eu sunt o frunză …
Despre pictorii Prologului, nota Andrei Pleșu în catalogul expoziției din decembrie 1986 : ”… au, între altele, în comun, înțelegerea naturii ca loc de întâlnire; întâlnirea colegială a unuia cu celălalt, întâlnirea fiecăruia cu altă vârstă a sa și în sfârșit, întâlnirea fiecăruia cu o natura naturans care le e deopotrivă familiară și inaccesibilă. Cu toții pictează așteptând ceva. Căci un loc de întâlnire este, prin definiție, un loc al așteptării întâlnirii. Atenți cu disciplina artei, la arbori, șesuri, poiene și flori, ei speră nemărturisit că, la un moment dat, penelul lor să atingă, în treacăt, obrazul unui heruvim …”
P.S.
…trei îngeri în alb, cu ciorapi de lână gri, pufoși, tolăniți pe rogojinile cerului, mâncând nuci …
Ștefan Kancsura, curatorul ediției
