SIMPOZION 2025 • EXPOZIȚIA EDIȚIEI

EXPOZIȚIA „RESPIRAȚIA NATURII”
GRĂDINA BOTANICĂ JIBOU
iulie 2025

Expozanți:

CRISTIANA ILIOPOLOS | FLORIANA ILIOPOLOS | IORGOS ILIOPOLOS | VLAD ONIGA | LIVIU RAȚA | JUSTINIAN SCĂRLĂTESCU | RADU ȘERBAN | SORIN TÎRT

Curator:
Justinian SCĂRLĂTESCU

DIALOGURI VIZUALE: ÎNTRE EXPERIMENT ȘI NATURĂ

Textele analitice care urmează reflectă diversitatea vocilor artistice reunite în cadrul ediției a XIV-a a Taberei de Creație. Această secțiune nu reprezintă doar o descriere a obiectelor de artă, ci o cartografiere a modului în care conceptul „Respirația naturii” a fost asimilat și tradus prin limbaje plastice diferite – de la pictură și grafică, până la sculptură, fotografie experimentală și obiect conceptual.

Fiecare artist a transformat spațiul Grădinii Botanice din Jibou într-un laborator personal de cercetare. Dacă pentru unii respirația este un ritm cosmic, macroscopic, pentru alții aceasta devine o explorare microscopică a materiei sau o introspecție asupra condiției umane. Această colecție de analize curatoriale evidențiază tocmai acest „balans armonic” menționat în conceptul ediției: o întâlnire fertilă între rigoarea observației și libertatea gestului artistic.

Graficiană de formație, Cristiana Iliopolos abordează în aceste lucrări pictura pe pânză ca un spațiu de extensie a desenului. În cadrul Taberei de Creație, seria „Inner Garden” propune o lectură introspectivă a temei „Respirația naturii”, în care elementele vegetale și anatomice se transformă într-o reprezentare interioară. Tehnica mixtă permite suprapuneri fluide de linie, culoare și gest, construind imagini care respiră din interior spre exterior. Natura nu este reprezentată ca realitate exterioară, ci ca structură vie a conștiinței, iar respirația devine un act de echilibru între corp, memorie și imaginație.

Demersul pictural al Florianei Iliopolos explorează „Respirația naturii” printr-un limbaj vizual rafinat, sensibil și simbolic. Formele vegetale sunt construite din suprafețe simplificate, suprapuse, și ritmuri cromatice clare, sugerând o energie internă care pulsează dincolo de aparența figurativă. Lucrările Florianei propun o natură esențializată, în care planta devine simbol, iar culoarea funcționează ca liant al respirației. Pictura ei se poziționează astfel într-un spațiu astral, unde structura tridimensională dispare, lăsând loc principiilor universale care stau la baza funcționării în armonie a întregii creații.

Demersul sculptural al lui Iorgos Iliopolos explorează tema acestei ediții printr-un limbaj al formelor clare, dens, bazat pe volum, echilibru și esențializare. Sculptura în lemn reduce forma la structuri primare, în care masa materialului este organizată ritmic, sugerând creșterea organică și stabilitatea. Desenele completează acest demers printr-o abordare sintetică a formei, accentuând forța structurii și energia internă a naturii. În ceea ce privește abordarea conceptuală, aceasta are la bază sinceritatea față de sine, înnobilată de o trăire tainică, lăuntrică, însușiri ce se regăsesc în creuzetul creației sale.

Vlad Oniga se concentrează asupra „Respirației naturii” ca fenomen vizual și atmosferic, explorând relația dintre apă, lumină și culoare. Suprafețele picturale nu descriu un peisaj recognoscibil, ci surprind stări fluide, în care natura pare să pulseze lent, asemenea unui organism viu. Tema apei – sugerată prin nuferi, reflexii și straturi cromatice suprapuse – devine un spațiu al respirației și al regenerării. Verdele, nuanțat și vibrat, domină compozițiile, iar natura nu este reprezentată, ci resimțită; privitorul este invitat să pătrundă într-un ritm lent, organic, al respirației vizuale. Pictura funcționează astfel ca un câmp energetic, în care aerul și apa se întâlnesc într-un echilibru fragil.

Obiectul realizat de Liviu Rața propune o interpretare conceptuală a „Respirației naturii” prin ideea de schimb și deschidere. Forma de carte deschisă, construită din metal, devine un simbol al circulației – între interior și exterior, între materie și sens, între om și mediul care îl înconjoară.

Seria „Oxigen”, realizată în sera botanică din Jibou de Justinian Scărlătescu, investighează relația omului contemporan cu natura. Figura umană face parte dintr-un ecosistem controlat, sugerând dependența sa de echilibrul mediului vegetal. Motivul sferei pornește simbolic de la structura moleculei de oxigen (O₂), devenind o metaforă a respirației, a protecției și a conexiunii cu natura. Omul apare astfel suspendat între natură și propria nevoie de control asupra acesteia. Intervențiile manuale asupra fotografiei, prin procedee de developare experimentală, conferă imaginii o textură organică, accentuând dimensiunea conceptuală a seriei. Justinian Scărlătescu propune o imagine a omului care nu mai domină natura, ci învață să respire împreună cu ea.

Radu Șerban integrează „Respirația naturii” prin liniște, ritm lent și câmpuri ample de culoare. Peisajul nu este descris, ci redus la esență, la simțire profundă: orizonturi difuze, sfere bidimensionale, contraste crepusculare. Totul pare suspendat într-un timp interior, în care inspirația și expirația devin aproape imperceptibile, dar constante. Culoarea este așezată în straturi subțiri, transparente, iar formele circulare trimit la cicluri naturale – zi și noapte, anotimpuri, început și sfârșit. Atmosfera lucrărilor este una calmă, meditativă, în care culoarea devine liantul între spațiu/timp și starea interioară. Pictura nu caută contrastul sau dramatismul, ci o armonie discretă, apropiată de respirația firească a naturii. Privitorul este invitat să încetinească și să intre într-un dialog tăcut cu imaginea.

Lucrările realizate de Sorin Tîrt redau „Respirația naturii” într-o formă experimentală, în care acrilicul și cărbunele sunt folosite liber, ca mijloace de lucru directe. Imaginile oscilează între construcție și dizolvare, sugerând un peisaj aflat într-o continuă transformare, instabil și neliniștit. Gestul rămâne vizibil, iar materia picturală păstrează urmele intervenției, ca o respirație uneori sacadată, alteori tensionată. Natura nu este reprezentată ca imagine finală, ci ca proces în desfășurare. Lucrările propun o relație directă, aproape fizică, cu materia și cu ideea de respirație, înțeleasă ca efort, consum și regenerare continuă.